Aplicațiile online care pot crea imagini — sublime, absurde, îngrozitoare — folosind inteligența artificială (AI) au explodat în popularitate, declanșând întrebări profunde asupra naturii artei.
Companiile de tehnologie își prezintă inovațiile ca pe o forță artistică eliberatoare pentru toți, dar puriștii susțin că artistul este în continuare roata principală a mașinii.
Istoricul de artă și expertul în inteligență artificială Emily L. Spratt, a cărei carte viitoare abordează etica și reglementarea artei creată de inteligența artificială, a declarat pentru AFP că lumea artei nu a găsit încă un răspuns la potențialul transformator al tehnologiei.
Suntem cu toții artiști acum?
Introduceți câteva cuvinte cheie într-o aplicație de artă AI — ceva de genul „Brad Pitt într-o barcă cu vâsle în spațiu în stilul lui Mondrian” — și câteva secunde mai târziu vor apărea imagini și tușe îndrăznețe cu vedeta de la Hollywood, vâslind pe un cer înstelat.
Există o mulțime de fani ai aplicațiilor AI precum Midjourney, Stable Diffusion și DALL-E 2 care au proclamat acest fenomen drept democratizarea artei.
Dar Spratt consideră că astfel de „instrumente” sunt mai mult despre „divertisment și clickbait” decât despre artă.
„E o modalitate de a stimula implicarea în platforme, ceea ce, desigur, va ajuta aceste companii”, a spus ea.
„Ideea că este exclusiv un instrument de fortificare sau că va democratiza spațiul este prea simplistă – este naivă”.
Mai degrabă, ea crede că granița dintre AI și alte tehnologii devine neclară, indicând programele de manipulare a imaginilor deja utilizate pe scară largă.
„Văd viitorul AI ca făcând parte din arhitectura de fond, omniprezentă pentru toate procesele de creare a imaginilor digitale”, a spus ea.
„Va fi greu de evitat, deoarece se infiltrează în toate interacțiunile noastre digitale, adesea fără să știm, mai ales când creăm, edităm sau căutăm imagini.”
Există capodopere AI?
Dincolo de instrumentele online simpliste pe care oricine le poate folosi, există o mulțime de artiști care creează propriii lor algoritmi cu seturi de date personalizate.
Aceste lucrări se vând cu zeci de mii, uneori sute de mii.
Un practicant remarcabil, a declarat Spratt, este artistul german Mario Klingemann a cărui lucrare „Seria de atracție hiperdimensională, Bestiar” este un punct culminant al genului.
„E un videoclip cu o formă aparent organică care se transformă dintr-o entitate fizică în alta, aparând temporar ca un animal recognoscibil”, a declarat ea.
„Sincer, este puțin deranjant, dar funcționează ca un comentariu asupra liniilor de demarcație dintre material și imaterial și limitele AI generative pentru reproducerea lumii naturale.”
Ea mai a declarat că arta lui ridică în mod constant întrebări despre AI ca medium și, într-un sens mai larg, despre natura creativității.
Ce face lumea artei cu AI?
Până de curând, a existat foarte puțină forfotă în jurul AI-ului, în afara instalațiilor video, în mare parte pentru că nu exista o bancă de imagini digitale cu etichete clare.
Fără materialul sursă, nu ar putea exista artă AI așa cum o cunoaștem astăzi.
Acest lucru s-a schimbat cu un deceniu în urmă, când mai multe proiecte au început să furnizeze cantități uriașe de imagini digitale, declanșând o explozie a creativității.
Un colectiv francez numit Obvious a vândut o lucrare pentru mai mult de 400.000 de dolari în 2018, după ce a acceptat cu fermitate ideea că AI a „creat” lucrarea.
Acea vânzare a devenit extrem de controversată după ce s-a dovedit că au folosit un algoritm scris de artistul și programatorul Robbie Barrat.
„Motivul pentru care opera de artă Obvious s-a vândut, în special la acel preț, a fost în mare măsură pentru că a fost promovată ca fiind prima lucrare de artă AI care a fost oferită la o casă de licitație importantă”, a declarat Spratt.
„Piața de artă, într-adevăr, a fost cea care a experimentat vânzarea unei opere de artă AI în pas cu abordările de tradiționale ale vânzării de artă plastică.”
În acel moment, a declarat ea, a existat un interes uriaș pentru a reuni sectorul tehnologiei cu lumea artei.
Dar industria tehnologică a fost lovită de atunci de o criză economică dramatică, iar investițiile și interesul au scăzut.
Marile case de licitații precum Christie’s și Sotheby’s au tras din greu de atunci pentru a dezvolta platforme separate pentru vânzarea artei AI.
„Este ca și cum nu vor să murdărească arta plastică cu aceste noi explorări digitale”, a spus Spratt.
Iar criticii încă nu au prins domeniul din urmă și nu pot se pot exprima cu adevărat despre ce este bine, rău sau indiferent, a spus ea.
„Din păcate, discursul artei AI nu este încă acolo, dar cred că urmează și ar trebui să vină din domeniul istoriei artei”, a subliniat ea. (AFP)
