Cultură
Fälschermuseum – „marii” falsficatori de artă au un muzeu în Viena
Cu viețile și carierele petrecute fasificând lucrările unor pictori celebri, de la Monet la Picasso, cei mai faimoși falsificatori de artă au propriul lor muzeu.

Cu viețile și carierele petrecute fasificând lucrările unor pictori celebri, de la Monet la Picasso, cei mai faimoși falsificatori de artă au propriul lor muzeu.
Muzeul Falsurilor (Fälschermuseum), din Viena, aduce un omagiu marilor falsificatori și spune poveștile lor fascinante: de ce au început, este vorba de răzbunare împotriva sistemului sau doar din nevoia de a ieși din sărăcie; cum au lăsat indicii ascunse în tablouri; cum au fost ei înșiși înșelați…
Deschis din 2005, Fälschermuseum a prezentat aproximativ o sută de obiecte legate de opere falsificate și atrage între 7 și 8.000 de vizitatori anual. „Am înființat muzeul pentru a spune povești”, spune Diane Grobe, care a fondat muzeul împreună cu soțul ei, explicând că „nu sărbătorim falsificatorul sau falsul, ci explicăm și unde sunt problemele, cum oamenii cad în capcană. (AFP)

Diane Grobe, coproprietar și fondator al Muzeul Falsurilor Fälschermuseum: „Am înființat muzeul pentru a spune povești, poveștile falsificatorilor, falsurilor, dar și un avertisment cu privire la felul în care oamenii s-au îndrăgostit de aceste falsuri. Nu sărbătorim falsificatorul sau contrafacerea, dar explicăm problemele, cum cad oamenii în capcană sau că mulți falsificatori nici nu au avut atât de mult succes sau că au fost falsificatori care au fost uciși și falsificatori care au fost ei înșiși înșelați. Ne aflăm undeva între un muzeu de artă și un muzeu al înșelăciunii. Unde trebuie să fiu atent când cumpăr artă? Cum este comerțul cu artă? Dreptul de autor, proprietatea artistică…?”
„Suntem unici în întreaga lume. Am înființat [muzeul] pentru că ne-am întâlnit cu un falsificator condamnat, Edgar Mrugalla, care ne-a spus povestea lui ca falsificator. A început în anii ’50, a lucrat până în anii ’80, apoi s-a predat, pentru că a fost înșelat de mai multe ori. A devenit foarte sărac, nu bogat, dar a trebuit să-și hrănească familia și ne-a povestit cum a supraviețuit, cum a intrat în asta [lumea falsurilor], cum a încercat cu disperare să iasă din asta, și mi s-a părut fascinant. Am găsit, de asemenea, o parte din falsurile pe care le-a făcut și am spus că trebuie să le spunem povestea. Am început să colecționăm povești, dar și documente și multe alte falsuri. Asta a fost partea cea mai grea. Și, apoi, am deschis muzeul”.

„Încercăm să cumpărăm falsuri la licitații. De asemenea, primim întotdeauna (red: piese) prin avocații cu drepturi de autor sau avocații de artă care au clienți implicați. Sau când oamenii văd în presă. De exemplu, ieri, a fost o doamna care a moștenit [un ] și nu a știut ce să facă cu lucrarea, dar ea nu a vrut s-o scoată în comerț. Știu că în Franța se distrug contrafacerile. Aici pot fi revândute. Este o situație juridică foarte complicată și nici nu trebuie semnate”.
„Motivația falsificatorilor este foarte greu de explicat, pentru că fiecare falsificator are o motivație diferită. De exemplu, îl avem pe Han van Meegeren. A fost un falsificator olandez care a reprodus pentru că a vrut să se răzbune pe criticii săi. Există Eric Hebborn, care a fost ucis. A falsificat pentru că a lucrat pentru un restaurator. Și ori de câte ori restauratorul avea cranii în picturile sale, a făcut din ele un vas cu fructe, când a avut bătrână, a făcut-o tânără (pentru a vinde tabloul). Alți falsificatori le-a fost doar foame. A fost un artist, Elmyr de Hory, care locuia în Franța, avea un atelier, a desenat și a pictat ca Picasso, tânărul Picasso, iar la un moment dat a venit o doamnă și a spus: <<E un Picasso atârnat acolo, vinde-l mie>>. Și era înfometat. Și nu avea bani. Și așa a început totul. Deci motivațiile sunt incredibil de variate — nicio poveste nu este la fel”.

„În muzee, aproximativ 10% dintre piese (în muzeele din întreaga lume) sunt falsuri sau sunt atribuite greșit”. Au fost momente în care nu erau semnături. Au fost momente în care s-au făcut multe donații muzeelor și, de fapt, acum 100, 120 de ani, când au început donațiile pentru muzee, nu le analizau și nu le sortau. Aceste lucruri au fost acceptate și integrate în colecții. Și adesea este mai bine pentru un muzeu, desigur, să aibă un maestru expus decât un student, și apoi să-l lase expus până se dovedește că este un fals. Și trebuie să-ți imaginezi, când un colecționar oferă unui muzeu o colecție foarte mare și foarte scumpă, nu-i spui colecționarului: <<Păi, asta, asta și cu asta nu arată bine, ar putea fi falsuri>>, ci acceptați cu recunoștință această colecție și atunci, poate, nu expuneți aceste lucruri atât de des, sau le lăsați în arhive. Și, astfel, în principiu, falsurile și lucrurile fals atribuite pot ajunge în muzee sau în expoziții mari”. (via AFPTV)
Cultură
Ofrande rare de ritual aztec prezentate într-o expoziție din Mexic

MEXICO CITY (Reuters) O expoziție muzeală care prezintă ofrande rare de ritual aztec descoperite sub centrul orașului Mexico City s-a deschis vineri, oferind pentru prima dată o nouă perspectivă asupra artei și practicilor religioase pre-hispanice.
Articolele, toate realizate din lemn, includ măști fin sculptate, sceptri sculptați considerați a fi fost purtați de zei străvechi și arme care au fost îngropate cu animale sacrificate îmbrăcate în haine de zei și războinici, atât bărbați, cât și femei.
Majoritatea pieselor expuse au fost dezgropate de sub ruinele celui mai sfânt lăcaș aztec, adiacente muzeului. Multe au fost găsite în cutii de piatră sigilate, îngropate cu mai binde de cinci secole în urmă.

„Acestea sunt obiecte foarte fragile, foarte delicate”, a spus curatorul expoziției, Maria Barajas, stând lângă o linie de măști mici sculptate.
„(Multe) dintre ele arată războinici care au murit în luptă”, a spus ea. „Poți vedea că ochii lor sunt pe jumătate deschiși, chiar gura este deschisă”.
Majoritatea artefactelor din lemn se descompun rapid și pot rezista în timp doar la temperaturi constante și niveluri constante de umiditate, a spus Barajas.

Conservarea lor implică înlocuirea umidității rămase în interiorul lemnului cu zaharuri sintetice astfel încât artefactele să nu se descompună, un proces care poate dura până la un an. Exponatele sunt echipate și cu controale stricte ale umidității.
Urme ale vopselei originale pot fi încă văzute pe unele dintre artefacte, inclusiv pe o bucată sculptată din rășină de copal care prezintă ornamente din lemn pictate în albastru și înfățișează un ajutor mitic al zeului ploii aztec Tlaloc. Pe o parte, ține un sceptru de șarpe evocând zgomotul fulgerului, iar pe cealaltă parte, un vas de apă mic.
„Când doreau să facă ploaie, spărgeau borcanele cu sceptrul și apa se revărsa”, a spus curatoarea expoziției, Adriana Sanroman, care este și șefa departamentului de restaurare pentru săpăturile în curs de desfășurare de la Templo Mayor.

O altă pereche de sceptri includ mâini mici, care, potrivit lui Sanroman, aparțineau zeului morții, Mictlantecuhtli.
„Acesta este un zeu care este (de obicei) prezentat într-o stare de dezintegrare parțială […]”, a spus ea.
Împreună cu ultimele adăugiri, expoziția prezintă și capodopere de lemn aztec bine-cunoscute împrumutate de la alte muzee, inclusiv o tobă sculptată excepțional și o sculptură de mărime naturală înfățișând zeul pulque, băutura alcoolică preferată a aztecilor.

Chiar dacă aztecii erau cunoscuți ca războinici aprigi înainte de a fi înfrânți de invadatorii spanioli și aliații lor nativi în 1521, supraviețuiește doar o singură sabie aztecă originală.
Sabia, expusă și ea în expoziție, este un băț din lemn plat cu o crestătură în care obsidianul ascuțit – un tip de sticlă vulcanică – ar fi fost fixat.
Subliniind fragilitatea și raritatea artefactelor, directorul muzeului, Patricia Ledesma, a spus că noua expoziție cu ofrande de ritual aztec oferă o privire într-o lume antică în care lemnul era transformt în mod regulat în artă înaltă.
„Aceasta ne permite să începem să realizăm amploarea lucrurilor minunate pe care pre-hispanicii le puteau face cu acest material.”
Cultură
Muzeul Shakespeare dezvăluie fundația primului teatru din Londra
Cel mai recent reper literar din Londra urmează să se deschidă în primăvara anului 2024, când Muzeul Shakespeare va permite vizitatorilor să exploreze rămășițele arheologice din The Curtain Playhouse în premieră.

Londra (PA Media/dpa) – Cel mai recent reper literar din Londra urmează să se deschidă în primăvara anului 2024, când Muzeul Shakespeare va permite vizitatorilor să exploreze rămășițele arheologice din The Curtain Playhouse în premieră.
Noua experiență captivantă și interactivă este o completare pentru Shoreditch, East London, transportând vizitatorii pe urmele celebrului dramaturg.
Londra găzduiește deja numeroase repere Shakespeare, cum ar fi teatrul The Globe, precum și câteva pub-uri și clădiri care au supraviețuit din secolul al XVI-lea.
Săpăturile arheologice ale sitului au avut loc între 2011 și 2016, iar noul muzeu, care se află în ruinele teatrului, va deveni în premieră accesibil publicului.
Heather Knight, arheolog senior la Museum of London Archaeology, a declarat: „Să conduc săpăturile la The Courtain, cel mai vechi și mai longeviv teatru din Londra, care ne-a transformat înțelegerea jocului timpuriu modern, a fost un privilegiu imens și aștept cu nerăbdare următorul capitol, când Muzeul Shakespeare își va deschide porțile în 2024.”

Amplasat în anul 1598 și situat la trei metri sub pământ, muzeul va istorisi viața lui Shakespeare cu jutorul „experienței dinamice, tehnologiei teatrale inovatoare și descoperirilor arheologice”, au spus organizatorii.
Experiența vizitării ruinelor va include și prezentarea unor obiecte originale alături de experiențele multisenzoriale și șansa de a urca pe scena pe care Shakespeare a prezentat piese precum Romeo și Julieta și Henric al V-lea.
Deasupra ruinelor scenei va fi proiectată o reconstrucție a Playhouse-ului, permițând vizitatorilor să se bucure de experiența teatrului.
Muzeul Shakespeare a fost creat de studioul de creație Bompas and Parr în colaborare cu Muzeul de Arheologie din Londra.
Acesta va fi găzduit în cadrul inițiativei The Stage susținută de Cain International alături de McCourt Global, Galliard Homes, Vanke, Investec și The Estate Office Shoreditch.
Cultură
Fotografia cu o femeie ucraineană însărcinată a câștigat concursul World Press Photo 2023

Amsterdam (dpa) – O fotografie cu o femeie însărcinată pe o targă în timp ce era salvată dintr-o maternitate distrusă din orașul ucrainean Mariupol a câștigat renumitul concurs internațional World Press Photo 2023.
Fotograful ucrainean Evgeniy Maloletka a primit premiul I pentru fotografie, a comunicat juriul din Amsterdam, joi (20 martie).
Fotografia, realizată pe 9 martie 2022 pentru agenția de presă AP, a șocat oamenii din întreaga lume.
În imagine e o femeie rănită, în ultima fază a sarcinii, transportată dintr-o maternitate bombardată pe o targă. Femeia și copilul ei au murit.
Această fotografie a surprins suferința umană cauzată de invazia rusă a Ucrainei, a declarat președintele juriului Brent Lewis.
„Moartea femeii însărcinate și a copilului încapsulează atât o mare parte din acest război, cât și posibilele intenții ale Rusiei”, a spus el.
„După cum a declarat un membru al juriului, <<Este ca și cum ar încerca să omoare viitorul Ucrainei>>”.
Potrivit juriului, câștigătorii competiției din acest an reprezintă cele mai arzătoare probleme ale anului 2022. Imaginile câștigătoare au fost selectate din aproximativ 60.000 de fotografii din diverse categorii.
Premiul pentru cea mai bună poveste foto a anului a revenit lui Mads Nissen din Danemarca pentru o serie de imagini în care prezintă condițiile dificile de viață ale afganilor sub talibani.
Anush Babajanyan a fost premiată pentru o serie de imagini despre criza apei din Asia Centrală, agravată de schimbările climatice. Egipteanul Mohamed Mahdy a câștigat un premiu pentru un proiect documentar despre un sat de pescari din Alexandria.
În competiție s-au înscris peste 3.700 de fotografi din 127 de țări. În primul rând, juriile regionale au selectat fotografiile câștigătoare pentru regiunile lor în diverse categorii.
Toate fotografiile câștigătoare vor fi prezentate într-o expoziție itinerantă în peste 60 de orașe din întreaga lume, prima deschizându-se în Amsterdam.
-
Muzee1 month ago
Muzeul de Artă Modernă din Paris organizează o expoziție importantă dedicată lui Nicolas de Staël
-
Cultură2 months ago
Ofrande rare de ritual aztec prezentate într-o expoziție din Mexic
-
Știri1 month ago
‘Venus of the Rags’ a lui Pistoletto va renaște din cenușă în Napoli, Italia
-
Piața de Artă4 weeks ago
Pictura lui Monet apare la o licitație din Paris pentru prima dată în decenii
You must be logged in to post a comment Login