Oamenii de știință studiază deseori efectele nefaste ale pierderii faunei sălbatice asupra ecosistemelor. Cauzele care duc la pierderea faunei sunt multiple: vânătoarea, distrugerea habitatului natural, precum și schimbările climatice. Dar ce s-ar întâmpla dacă animalele dispărute din aceste ecosisteme ar putea fi readuse în mediile lor?
Cercetările realizate în acest sens au arătat că repopularea mediilor cu așa-numitele specii-cheie de animale, acelea dintre ele care au un impact important asupra mediului lor, reprezintă o componentă vitală pentru sănătatea ecosistemelor. Totodată, repopularea cu animale a ecosistemelor poate avea beneficii neașteptate și pentru oameni, în general.
Iată câteva exemple notabile din America de Nord.
Lupii
Puține alte specii evocă sălbăticia tipic americană la fel de mult cum o fac lupii.
Comunitățile indigene venerau aceste animale. Însă odată cu venirea coloniștilor europeni începând cu perioada anilor 1600 s-a trecut la exterminarea în masă a lupilor, prin vânătoare și prin folosirea capcanelor.
Astfel, până la jumătatea secolului al XX-lea, în Statele Unite ale Americii rămăseseră puțin peste 1.000 de lupi cenușii. Înainte de colonizare existau un sfert de milion de lupi pe teritoriul american.
Dispariția lupilor a fost evitată în anii 1970 atunci când a fost adoptat Legea privind speciile pe cale de dispariție. În felul acesta, acest prădător a început să reapară în zonele în care odinioară domnea.
A urmat apoi perioada de mijloc a anilor 1990, atunci când guvernul american a luat lupi din Canada și i-a reintrodus în Parcul Național Yellowstone. Această operațiune a oferit oamenilor de știință o mulțime de informații și date pe care încă încearcă să le proceseze.
Lupii nou-sosiți din parc au redus numărul de elani care devastau vegetația de care păsările și castorii se foloseau pentru a construi cuiburi, respectiv baraje. Acesta este fenomenul cunoscut sub numele de cascadă trofică.
Totodată, vegetația salvată a ajutat la oprirea eroziunii solului și transformarea lui în râuri. Castorii au putut la rândul lor să construiasă baraje, precum și iazuri mai adânci unde peștii și broaștele încă tinere să poată supraviețui.
Când pleacă să vâneze, lupii se concentrează pe a prinde prada slabă și bolnavă. Animalele reușesc astfel să niveleze supraviețuirea speciilor puternice. Totodată, un alt factor pozitiv al repopulării cu lupi a fost faptul că aceștia au ținut căprioarele departe de drumurile publice, reducând astfel coliziunile acestora cu mașinile. Asta a constatat o analiză recentă a lupilor aduși în statul Wisconsin.
Amaroq Weiss, biolog și militant pentru conversarea populației de lupi de la Centrul pentru Diversitate Biologică, a comparat ecosistemele acestea cu tapiseriile. „Dacă scoatem unele fire, atunci tapiseria se va slăbi”, a declarat ea pentru AFP.
În prezent se estimează că există peste 6.000 de lupi gri în Statele Unite ale Americii. Principala amenințare pentru aceste animale este legalizarea vânătorii în unele state.
Bizonii
Povestea bivolului american – cunoscut și sub denumirea de bizon – se leagă foarte mult de istoria întunecată a începuturilor Statelor Unite.
De la aproximativ 30 de milioane de exemplare, numărul bizonilor a scăzut la doar câteva sute la sfârșitul secolului al XIX-lea din cauza deciziei guvernului american de a distruge indienii din triburile de câmpie al căror mod de viață depindea de acest animal.
„Dispariția bizonilor a fost un genocid intenționat pentru a-i îndepărta pe indieni și a-i forța să meargă în rezervații”, a decalarat pentru AFP Cody Considine de la The Nature Conservancy (TNC).
O parte semnificativă a eforturilor TNC se concentrează în a readuce bizonul în preriile din Nachusa Grasslands, din Illinois.
Bizonii au fost aduși acolo în anul 2014 și acum numără în jur de 100 de exemplare. Animalele preferă să mânânce iarba în locul plantelor cu flori și a legumelor, fapt care permite ca o mare varierate de păsări, insecte și amfibieni să prospere de pe urma acestui animal.
„Fără acel pășunat, unle dintre aceste specii ar dispărea pur și simplu din peisaj din cauza concurenței mari asupra ierburilor”, adaugă Considine.
Totodată, pe măsură ce se hrănesc de pe aceste pajiști, copitele bizonului aerează solul și ajută la dispersarea semințelor plantelor, precum și la creșterea lor.
În prezent, TNC are în grijă aproximativ 6.500 de bizoni. TNC are și un program-pilot cu parteneri tribali care implică transferul de animale în exces către comunitățile indigene, ca parte a eforturilor mai ample de a reînvia mamiferul simbol național al Statelor Unite ale Americii.
Se estimează că aproximativ 20.000 de bizoni sunt grupați în „turme de conservare”, deși niciunul dintre aceste animale nu e cu adevărat liber, menționează Considine.
Vidra de mare
Vidrele de mare joacă un rol extrem de important în ecosistemul lor, fiind, de altfel, prădătorul dominant al mediilor marine de lângă țărm.
Vidrele își au locul din zona Baja, California, până spre Coasta de Vest, Alaska, Rusia și nordul Japoniei. Vânătoarea după blana lor, din anii 1700 și 1800, a decimat semnificativ populația, deși aceste animale numărau și 300.000 de exemplare.
Pentru o perioadă s-a crezut că vidrele de mare au fost complet exterminate în California. Dar un mic grup de 50 de vidre au ajutat la revenirea speciei, care numără azi 3.000 de exemplare.
Jess Fujii, managerul programului dedicat vidrelor de la Acvariul din Golful Monterey, a declarat pentru AFP că cercetările realizate în anii 1970 în Insulele Aleutine au scos la iveală faptul că vidrele mențineau un echilibru între algele de pe țărm și aricii de mare care se hrăneau cu ele.
În ultimul deceniu, alte beneficii mai complexe ale prezenței vidrelor au ieșit la iveală. Între acestea se numără beneficiile în aval pentru habitatele de alge marine din estuarele din California.
În această zonă, vidrele de mare se hrănesc din populația de crabi și o controlează la număr, ceea ce permite mecilor de mare, care reprezentau hrana crabilor, să curețe algele și să le mențină sănătoase.
Aceste alge marine sunt caracterizate drept „pepiniera mării” pentru puieții de pești. De asemenea, algele ajută la reducerea eroziunii solului marin, unul dintre factorii care produc inundațiile de coastă.
Iată și un exemplu excelent al modului în care distrugerea naturii poate agrava încălzirea planetară. „Algele și iarba marină rețin carbonul și pot ajuta la atenuarea impactului actual al schimbărilor climatice”, subliniază Fujii. (AFP)
