Fața nevăzută a popularității paradisului din Bali este risipa. În timpul sezonului musonic, plajele sunt acoperite cu covoare de gunoi, soluțiile de reciclare fiind rare și responsabilitatea pentru mediu slab popularizată. Dar voluntarii curăță coasta, fiecare bucățică de plastic.
O mică armată de activiști îmbrăcați în tricouri galbene pe care scria „Trash Hero” mărșăluiește de-a lungul plajei în zorii zilei, ținând în brațe clești și pungi reutilizabile, pregătiți pentru confruntarea cu flagelul care a ocupat paradisul tropical – gunoiul.
Cu o noapte înainte, în Bali, insula indoneziană a zeilor, a plouat torențial. Marea retrasă și vântul de vest au adus cantități mari de plastic și alte deșeuri de-a lungul țărmului.
După o oră, grupul cară în jur de 60 de kilograme de gunoi, dar e doar o picătură proverbială în ocean. A doua zi dimineața, sticle de plastic, pungi, paie, bucăți de polistiren și câteva măști de coronavirus ies din nou aburinde la soare.
La suprafață, peisajul din Bali este atrăgător: bărcile de pescuit colorate plutesc pe marea albastră, palmierii se leagănă în briza tropicală, bețișoarele de tămâie de la micile altare hinduse emană parfumul florilor de lotus.
Dar, dincolo de aura idilică și magică, la o privire mai atentă, plajele, canalele și peticele de pădure dezvăluie adevărul că insula are o problemă aparent insolvabilă cu gunoiul.
Problema afectează și alte părți ale Indoneziei, unul dintre cei mai mari contribuitori la poluarea globală cu plastic. Potrivit unui raport din 2021 al Băncii Mondiale, națiunea insulară produce 7,8 milioane de tone de deșeuri de plastic în fiecare an.
În special în lunile octombrie și noiembrie, ploile musonice și vânturile puternice de vest aduc tone de deșeuri de pe mare și de pe nave pe plajele din Bali. Pe plaja Kuta din Bali, populară printre surferi, „pe zi, cantitatea de deșeuri poate ajunge de la 8 camioane până la 10 camioane”, au declarat oficialii locali pentru ziarul Bali Sun.
Lăsând la o parte evenimentele meteo, locuitorilor le lipsește totodată conștientizarea problemelor de mediu, spune Wayan Maja, care coordonează acțiunile Eroilor de gunoi din Sanur.
„Mulți balinezi își aruncă gunoiul în spatele casei, în păduri și râuri, fără să se gândească la consecințe”, a declarat el.
Chilien, o agentă imobiliară, participă la strângerea gunoiului de două luni. „Nu e cool să te uiți pe TikTok sau Instagram toată ziua. Îmi doresc pentru copiii mei să învețe ceva despre protejarea mediului”, spune mama a doi copii, care face voluntariat alături de fiicele ei adolescente.
Trash Heroes organizează și plimbări pe plajă cu clase de grădiniță. „Copiilor le place”, spune Wayan Maja, subliniind că educația este cheia și că schimbarea va veni doar de la copii”.
Dar urmează următoarea problemă, și anume sistemul de eliminare a deșeurilor care funcționează prost.
Nimeni nu pare să cunoască cu exactitate unde ajunge gunoiul. Dacă întrebi în jur, oamenii ridică din umeri. Pot fi găsite online mai multe organizații private de reciclare active în Bali – dar nu suficient, având în vedere abundența gunoiului.
Artistul local Ari Bayuaji își reciclează singur gunoiul, realizând opere de artă din parâme vechi pierdute de bărci, găsite pe plaje și în pădurile de mangrove. Parâmele din poliester și polipropilenă uneori practic „cresc împreună” cu rădăcinile mangrovelor, spune el.
E atât de cunoscut, încât pescarii îi aduc parâme găsite, pe care el le desfășoară laborios pentru țeust. Folosind un război tradițional, împreună cu alți meșteri creează apoi carpete de perete țesute cu iscusință. El numește proiectul „Weaving the Ocean”.
„Nu există baze mari de reciclare în Bali, așa că cel mai bine este să reutilizezi materialele”, spune el. „Nu am vrut să mă las frustrat de tot gunoiul, așa că am preferat să încep un proiect care creează frumusețe din gunoi”.
De asemenea, a decis să nu proiecteze obiecte utilitare, precum perdele sau fețe de masă. „Și acestea vor fi aruncate în cele din urmă – dar operele de artă vor rămâne pentru totdeauna”, spune el.
Lucrările lui Bayuaji au fost expuse în Singapore, Yogyakarta, Mönchengladbach și Rotterdam, iar în decembrie va expune câteva la Bruxelles. Este convins că nu va rămâne fără „material de lucru”: „Atâta timp cât va fi pește în ocean, nu vom rămâne niciodată fără parâme”.
Guvernul indonezian și-a stabilit obiective ambițioase cu ani în urmă, urmărind să reducă cantitatea de plastic din ocean cu 70% până în 2025. Pentru a realiza acest lucru, autoritățile apelează la cetățenii obișnuiți. În octombrie, aproape 1.500 de pescari au participat la o inițiativă de curățare condusă de Ministerul Afacerilor Maritime și Investițiilor.
În 14 regiuni de coastă, au scos în jur de 67 de tone de deșeuri din apă în patru săptămâni: „Un kilogram de deșeuri de plastic se plătește la fel ca un kilogram de pește. Pescarii noștri nu suferă în timp ce curăță marea”. (dpa)
